Obiective turistice

BISERICA DE LEMN DIN BARSAU MARE

Biserica de lemn „Sf. Fecioara Maria” a fost inaltata in 1690, aproape de malul Somesului. A rezistat navalirii turcesti ce a pustiit satul Barsau – Mare, straveche asezare atestata documentar la 1405. In 1805 biserica este mutata pe un deal aproape de noua vatra sateasca. Planul lacasului este rezultatul imbinarii a doua stravechi forme, pronaosul poligonal si absida decrosata patrata. Un invelis unitar de sita, cu pante mari indulcite spre margini, acopera lacasul si turnul cu foisor, ocrotind si masivele perechi de console ale absidei. Diferenta dintre dimensiunile peretilor si cele ale pantelor abrupte ale acoperisului dau impresia, cand te afli la poalele dealului pe care este asezata biserica, ca stresinile sale ating pamantul. Pronaosul are tavanul drept, in timp ce naosul si altarul au cate o bolta semicilindrica, cea din altar inchizandu-se spre rasarit cu un timpan inclinat spre perete. Pe latura de sud este o barna de odihna ce inlocuieste prispa, iar intrarea are un ancadrament sculptat cu romburi si o retea de dreptunghiuri. Peretele despartitor dintre naos si altar are deasupra o grinda cu cioplituri semicirculare si „franghie”. Pe aceasta barna se afla si o inscriptie care arata ca biserica a fost pictata in zilele lui Iosif al II-lea si a episcopului neunit Gherasim Adamovici de zugravul Ioan Pop din Romanasi. Biserica a fost restaurata in anii 1970-1973. (sursa: Wikipedia)

BISERICA DIN LEMN  DIN FODORA

Construita in anul 1817, biserica a fost pictata in anul 1822 de catre zugravii Lazar Tocaci si Iosif Biro de la Orghiz. Pisania aflata in naosul bisericii, pe balustrada corului, scrisa in latina si in limba romana ofera informatii cu privire la acest eveniment: „Aceasta biserica s-au zidit in anul 1817 fiind paroh locului popa David, ficurator Blajan Luput, cantor Tecariu Cozma, clopotariu Capilne Constantin. S-au zugravit cu cheltuiala a tot satul impreuna, in anul 1822 prin umiliti zugravi anume Lazar Tocaci si Iosif Biro de la Orghiz„.

Un alt eveniment important in viata acestei comunitati are loc in anul 1839 cand episcopul Ioan Lemeni sfinteste aceasta biserica. Momentul este consemnat in documentul pecetluit in cele patru colturi pe masa altarului. Acest document ne informeaza: „Aceasta sfanta besearica intru cinstea [Sfantului Erarh Nic]olae spre marirea lui Dumnezeu zidita s-au sfintit prin Ioann Lemeni a Romanilor, Grecilor, Sarbilor de leajea greceasca onita in Marele Principat al Ardealului si partile lui inpreunate Episcop al Fagarasului in anul 1839 luna lui August 13„. Elementele care nu pot fi citite pot fi recuperate din alte surse. Astfel, sematismele bisericii greco-catolice precizeaza faptul ca hramul acestei biserici este „Sfantul Ierarh Nicolae” iar data exacta a consacrarii a fost 30 August 1839.

BISERICA DE LEMN DIN MAGURA

Biserica de lemn din Magura se afla in localitatea omonima din judetul Salaj. Ea este datata din anul 1707 de o inscriptie pe peretele de sud, pe care localnicii o leaga de o stramutare a ei dintr-un alt loc din sat.

Satul asezat in extremitatea estica a judetului Salaj si-a luat numele de la apelativul Magura dat de localnici dealului inalt pe care acesta se afla. Traditia spune ca vatra satului s-a mutat de mai multe ori si o data cu satul si biserica. Documentele oficiale dateaza biserica ca fiind edificata in anul 1707, pe baza anului inscris cu caractere chirilice ce inca poate fi citit pe peretele de sud a bisericii. Referitor la aceasta inscriptie, istoria locala considera ca anul 1707 este doar anul in care biserica a fost adusa in actuala sa locatie. De altfel, traditia locala spune ca biserica a fost initial construita in locul numit Magurice mai apoi aceasta a fost mutata pe Poduri (Magura Mica) si abia apoi a fost adusa pe locul actual. Fara a putea confirma sau infirma traditia, inscriptia de pe latura de sud a bisericii este atat de deteriorata incat doar anul mentionat poate fi descifrat. Un alt moment important pentru sat si pentru biserica, aminteste traditia, este acela intamplat in vremea navalirilor tatare cand biserica a oferit protectie adapostind intre peretii sai locuitorii satului care s-au refugiat aici de frica unei cete de tatari ce a atacat satul, in ultima invazie din anul 1717. Urmele acestui eveniment, mai exact urmele loviturilor de secure date de tatari se mai pot vedea in lemnul gros al usii.

BISERICA DE PIATRA DIN VAD

Biserica episcopala cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Vadcomuna Vadjudetul Cluj, a fost construita in secolul al XV-lea.

Ipotetic prima biserica in Vad a fost o sihastrie construita de (sau in timpul fratilor) Balc si Drag, candva, pe la sfarsitul veacului al XIV-lea si inceputul celui urmator. A doua biserica construita pe locul fostei sihastrii, este opera lui Stefan cel Mare sau, mai probabil, a lui Petru Rares. Biserica are hramul “Adormirea Maicii Domnului”, a fost manastire si resedința episcopala. In lipsa unui document probator este imposibil de stabilit anul construirii ei. Prin planimetrie si stil ea apartine artei moldovenesti din vremea lui Stefan si Rares, chiar daca amestecul formelor arhitecturale din Moldova si Transilvania in chiar structura constructiei ii dau un caracter de unicat.

Planul treflat (triconic) cu abside laterale semicirculare, impartit in naos, pronaos si altar, o face asemanatoare monumentelor moldovenesti din prima parte a domniei lui Stefan cel Mare, in vreme ce altarul poligonal de factura gotica, o apropie de arta transilvaneana. Boltile cu nervuri de piatra, cum o dovedesc consolele de pornire pastrate inca in pereti, acoperisul altarului in bolta stelara, pe nervuri, chenarele ferestrelor si usilor vadesc, de asemenea, o influenta a goticului transilvanean, datorata participarii unor mesteri autohtoni – poate bistriteni – la constructia ei.

De remarcat portalele specific moldovenesti, in arc frant pe fatada vestica si dreptunghiulare cu baghete intre pronaos si naos. Nu este sigur ca biserica a fost incinsa cu un brau sculptat, aidoma celor din Moldova. Pentru înaltarea bisericii mesterii – ardeleni si moldoveni – au folosit piatra – adusa cu spatele de la Babdiu, spun localnicii, desigur pentru a sublinia efortul cerut de o asemenea constructie – multa recuperata din ruinele castrului de la Caseiu. Fragmente din monumente funerare romane, cu franturi de inscriptii neinteligibile se mai vad inca in zidurile bisericii.

MANASTIREA  ROHIA (25 KM)

Manastirea Sfanta Ana – Rohia, este un lacas de cult ortodox, din jud. Maramures. Aceasta se afla sub obladuirea canonica a Episcopiei Maramuresului si Satmarului. Este situata in „Tara Lapusului”, in partea de sud a judetului Maramures, la o distanta de cca. 50 km de orasul Baia Mare si 43 km de orasul Dej.

Manastirea Sfanta Ana-Rohia a luat fiinta in anul 1923. Ctitorul ei este Nicolae Gherman, din satul de la poalele „Dealului viei”, deal pe care se gaseste astazi manastirea. Preotul ctitor a zidit manastirea in numele fiicei sale, Anuta, care a murit la varsta de 10 ani. Astfel, in 1923, Nicolae Gherman a construit o bisericuta din piatra si caramida, care avea dimensiunile: 17,80 m lungime, 5,70 m latime, 13 m inaltime si o casa monahala. In 1926 manastirea a fost sfintita de catre episcopul Nicolae Ivan al Clujului in prezenta a peste 1000 de credinciosi, luand nastere „primul asezamant de acest fel” in Ardealul alipit. Lacasul a ramas la stadiul de schit din cauza accesului greu in deal. Din 1965-1970 cand s-a introdus curentul electric s-au construit: „Casa de stejar”(1965), „Casa staretiei”(1969-1970), „Casa cu paraclis”(1973-1976) – in care se gaseste si biblioteca, una dintre cele mai mari comori din zona a carui ctitor este P.S. Justinian, „Casa Poetului”(1978-1980), „Altarul de vara”(1983), „Poarta maramureseana”(1988), „Casa Alba”(1989-1992), „Muzeul”. Dupa 1990 obstea manastirii condusa de tanarul staret Justin Hodea ajunge la peste 25 de vietuitori, motiv pentru care se doreste construirea unei biserici mult mai mare. In 1996, vechea bisericuta este demolata, iar pe locul ei se construieste o noua biserica.